Pagini despre alta data

 

Unele lucruri in viata asta sunt inefabile, metafizice si staruitoare.

De curand am fost la serbarea de sfarsit de an a fiului meu. Lucrand doi ani in gradinita si participand la atatea serbari nu mai simt acut emotia spectacolului, asa cum poate ar trebui sa simta o mama la serbare. Voiam doar sa fiu langa Iancu, sa-l sustin si sa-I pot transmite toata increderea mea. Desi Iancu e inca un copil influentat probabil de timiditatea specifica varstei s-a descurcat minunat, a cantat, a recitat si s-a bucurat, impreuna cu ceilalti copii, de concursurile sportive propuse si reprezentatia propriu-zisa.

Ma uitam la el si ma priveam pe mine in urma cu peste 35 de ani.

Clipboard_1

Am mers la o gradinita romaneasca, desi bunicul meu si-a dorit intotdeauna sa invat la o gradinita in limba germana. Pe atunci era destul de greu de realizat acest lucru, ar fi presupus sa ne mutam amandoi in chirie la Bistrita si sa ramanem acolo vreo sase zile pe saptamana, ceea ce i-a fost prea mult mamei mele si de neconceput. Cum putea bunicul sa aiba astfel de idei creţe cu nepotica lui?! Dar el a staruit si a facut ceea ce se putea la acea vreme: mi-a cumparat carti si manuale, frumos colorate, numai sa prind drag (cititul era unul dintre hobbyurile lui preferate, citea ce prindea, cumpara carti lunar iar “Magazinul istoric” era nelipsit de pe noptiera). Am avut ceva cochetari, copil fiind, cu limba germana, insa nu indeajuns de mult incat sa-mi doresc sa mi-o insusesc foarte bine. Si iaca am crescut si brusc, cam prin clasa a VI –a, mi s-a infipt in inima si minte o dorinta arzatoare sa invat si sa merg mai departe pe aceasta linie. Lucru care nu m-a parasit pana acum, desi pot sa numar si ceva momente

de abandon.

De multe ori m-am gandit de unde mi-a rasarit aceasta idée si cine mi-a sadit-o candva, cumva…pentru ca ai mei nu vorbesc germana, iar pe atunci nu aveam contact direct cu ea, in afara de putinele carti colorate de la bunicul, care de fapt au contat atat de tare…

Ma uit cu drag in urma si ii spun din tot sufletul multumesc! Fara sa vrea mi-a ghidat inca de atunci pasii si poate, intr-un fel inexplicabil, a stiut ceea ce mi s-ar potrivi.

Ii duc dorinta mai departe!

sursa foto: arhiva personala

 

f3

Leave a comment

Be the first one to comment

 

Leave a reply

Your email address will not be published.

17 + six =